Bucataria africana se poate traduce, ca si bucataria franceza, prin diversitate. Daca, la francezi, diversitatea vine din spiritul inventiv al poporului si din faptul ca arta culinara franceza este sufletul fiecarui locuitor, in bucataria africana diversitatea vine exclusiv din partea geografica si numeroaselor zone (tari) care compun continentul Africa.
Africa Centrala (Angola, Camerun, Republica Centr-Africana, Ciad, Congo, Guinea Ecuatoriala, Gabon) – Bananele verzi si maniocul reprezinta alimentele de baza aici, din manioc (mai exact din radacina acestuia) realizandu-se o sumedenie de fierturi care se servesc alaturi de carne. Aceasta din urma este obtinuta traditional si in principal in urma vanatorii, deoarece cresterea controlata a animalelor in aceasta regiune se afla in mare suferinta, din cauza bolilor.
Carnea de vita si de pui este consumata cel mai mult in aceasta regiune, din categoria vanatului facand partea carnea de crocodil, de antilopa sau chiar de maimuta. Alte vegetale importante si metodele de preparare: spanac (facut in special sub forma de tocanita, alaturi de rosii, ardei, ceapa si de unt de alune), tocanita de alune de pamant (facuta cu carne de pui si cu ghimbir), orezul (specialitatea Bambara, un terci facut din orez, unt de alune si zahar).
Estul Africii (Tanzania, Kenya, Uganda, Rwanda, Burundi, Djibouti, Eritrea, Ethiopia, Somalia, Mozambic, Madagascar, Malawi, Zambia, Zimbabwe, Mauritius, Seychelles, Reunion) – Este o zona dominata istoric de influentele arabe (prin condimente – sofran, scortisoara, cuisoare) si de catre culturile indiene (curry, linte) si portugheze (fructele exotice, ardeii, rosiile, carnea de porc).
Curios pentru alte civilizatii, carnea animalelor crescute de catre oameni nu se consuma asa de des, fiindca animalul este privit ca o metoda de schimburi comerciale. Se foloseste mai degraba laptele de la animale decat carnea acestora. Ca vegetale, porumbul domina in aceasta regiune, fiind servit sub forma de terci, ca garnitura pentru mesele principale.
Nordul Africii (Algeria, Egipt, Libia, Maroc, Sudan, Tunisia, Sahara Occidentala) – Avand avantajul situarii langa Marea Mediterana, bucataria din nordul Africii este considerata cea mai sanatoasa si interesanta din tot continentul. Este o regiune culinara foarte diversa si veche, dominata de influenta cous-cous-ului, produs de baza adus de civilizatia triburilor berbere. Maroc domina piata culinara a nordului Africii, o regiune in care maslinele (uleiul de masline), mirodeniile de origine araba, carnea de miel, vita sau de pui, vinetele, cartofii, rosiile si ardeii sunt elementele de baza.
Interesant este ca felurile principale ale tarilor care compun nordul Africii sunt foarte asemanatoare, variind doar denumirile. Totusi, exista mari diferente intre Maroc si Tunisia, reginele culinare ale acestei zone, si Egipt si Algeria, care au o bucatarie mult mai simpla si mai saracacioasa.
Dulciurile acestei regiuni africane sunt considerate cele mai variate si mai gustoase, gratie influentelor turcesti, care au adus in aceasta zona o infinitate de produse dulci fainoase pe baza de miere si de fistic.
Sudul Africii (Africa de Sud, Botswana, Lesotho, Namibia, Swaziland) – Este zona care impleteste cel mai bine influentele europene si asiatice cu cele locale, indigene. Dominat de bucataria Africii de Sud, cea mai importanta tara a acestei regiuni, sudul Africii se bucura insa in prezent si de consumul pestelui si a fructelor de mare, mai mult ca oriunde pe continent, chiar mai mult decat in Maroc sau in Tunisia.
Spre deosebire de alte regiuni, aici carnea este element central al unei mese traditionale. Carnea de vita este cea mai iubita, urmata de cea de oaie sau de capra. Notiunea de vegetarian nu este bine cunoscuta aici, desi consumul de varza, fasole sau de dovleci este cel mai ridicat din toata Africa. Fiecare fel principal este insotit de un terci tare obtinut din porumb, numit pap, servit cu sos obtinut in urma fierberii carnii. O masa traditionala a locuitorilor din sudul Africii se compune in prezent din friptura la gratar si pap.
Fiindca productia de vite este insemnata, si laptele a devenit un aliment nelipsit de pe mese. Deoarece, in timp, din cauza lipsei surselor frigorifere, laptele se strica repede, a fost nevoie de introducerea preparatelor acrisoare din lapte pe scara larga, astfel ca in prezent laptele se consuma in principal sub forma de iaurt sau alte produse similare (smantana sau unt). Din categoria fructelor acestei regiuni, cele mai populare sunt merele, strugurii, mango, bananele, papaya, avocado, portocalele, piersicile si caisele.
Acestea se servesc in principal proaspete sau sunt de ajutor in prepararea unor deserturi (in special de influenta portugheza sau olandeza). Ca bauturi alcoolice, sudul Africii este dominat de berea de tip european, gratie influentelor olandeze, si de vin, Africa de Sud fiind un mare producator mondial.
Vestul Africii (Benin, Burkina Faso, Coasta de Fildes, Capul Verde, Gambia, Ghana, Guinea, Guinea Bissau, Liberia, Mali, Mauritania, Niger, Nigeria, Senegal, Togo, Sierra Leone) – O masa tipica a acestei regiuni include fierturi din diferite radacini, carne, mirodenii si o sumedenie de gusturi diferite. Orezul, meiul, sorgul, fasolea neagra, maniocul, cartofii dulci si radacinile de plante sunt principalele alimente ale vestului Africii. Fufu este cel mai comun mod de a fierbe radacinile si include prepararea comuna termica a radacinilor de manioc sau de yam (foarte asemanator cartofului dulce), a meiului si a bananelor verzi. Fufu se serveste alaturi de supe sau de mancarurile principale.
Lasa un comentariu